În fiecare an organizăm pentru sportivii noștri tabere educative. Scopul acestor deplasări nu vizează doar pregătirea fizică a sportivilor ci și dezvoltarea lor personală și dobândirea de abilități care să-i ajute în viața de zi cu zi. Adaptăm antrenamentele și activitățile în funcție de nivelul de dezvoltare psiho-motrică a participanților și încercăm, de fiecare dată, să le oferim experiențe interesante.
Anul acesta am ales să organizăm tabăra de iarnă la Dorna Arini, județul Suceava și să petrecem un weekend antrenându-ne și jucându-ne în zăpadă. A fost o tabără „altfel” față de toate celelalte de până acum, deoarece am avut parte și de întâmplări neprevăzute care ne-au pus în situația de a reorganiza tot programul primei zile, dar în final lucrurile s-au așezat și am avut parte de cea mai frumoasă tabără de până acum.
A fost alături de noi și prietena noastră psiholog, Roxana Popa care a coordonat câteva jocuri de dezvoltare a creativității sportivilor, jocuri care au avut ca ingrediente principale amuzamentul și voia bună.
Antrenamentele au fost o adevărată provocare pentru toți copiii decoarece s-au desfășurat în totalitate afară, în zăpadă. Toate s-au axat pe îmbunătățirea pregătirii fizice a sportivilor. Cel mai greu a fost cel de dimineață și asta pentru că toată lumea trebuia să fie echipată și aliniată la ora 7:00. În plus alergarea se făcea în bocanci, în zăpada care ajungea până la jumătatea gambei. Ținând cont de condițiile inedite și de faptul că mulți dintre sportivi s-au aflat la prima deplasare de acest gen antrenamentele au fost destul de solicitante, dar nu epuizante. Toți aveau puterea să se amuze când unul dintre colegi se împiedica și se rostogolea în zăpadă….parcă ar fi dorit și ei să se tăvălească puțin. Pentru asta am alocat un interval de timp în care copiii s-au jucat cum au dorit cu zăpadă. La final erau uzi din cap până în picioare și nu mai ajungeau caloriferele din pensiune pentru a pune la uscat hainele.
Am fost în drumeție la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, aflată la poalele muntelui, la 20 de minute de pensiunea unde am fost cazați. Pentru a ajunge acolo am traversat un pod suspendat pe cabluri peste Bistrița. Podul se mișca la fiecare pas așa că a trebuit să trecem pe rând pentru a diminua balansul. Unii sportivi nu am mai mers niciodată pe un astfel de pod dar au fost curajoși. Mănăstirea este un așezământ de maici foarte frumos, construit din lem, împodobit cu diferite motive lucrat cu migală. Există aici și un centru de tratament cu posibilități de cazare și servire a mesei. Am avut parte și de două surprize – un struț și o căprioară.
La Vatra Dornei am mers în căutarea veverițelor care mănâncă nuci din mâna turiștilor dar cred că își făceau somnul de frumusețe pentru că nu au fost de găsit. În schimb am făcut un tur prin centrul orașului, am mers la izvor, am gustat din apa bogată în magneziu și am urcat la Runc unde brazii erau încovoiați de povara zăpezii.
Aerul tare de la munte i-a făcut până și pe cei mai pretențioși să mănânce cu poftă bucatele delicioase pregătite de gazdele noastre. Există o regulă pe care toți trebuie să o respecte – în tabără nu faci mofturi la mâncare, altfel rămâi flămând.
La final ne-am dat seama că timpul a trecut prea repede…ne-am fi dorit să mai stăm măcar vreo două zile. Am plecat spre casă cu amintiri frumoase, lecții învățate, cunoștințe și prieteni noi dar și cu câteva suveniruri care să ne amintească de tabăra de iarnă Kokoro 2015 – fiecare sportiv a primti o cană personalizată, un pix, insignă și o mapă cu poze. Mai multe imagini puteți vedea pe pagina noastră de facebook sau în galeria foto de pe acest site.
Am început să pregătim tabăra de vară! Detalii în curând!